Arta africană: Influențele artei africane în arta modernă europeană

La începutul anilor 1900, estetica sculpturii tradiționale africane a devenit un  izvor de inspirație pentru artiștii europeni din avangarda artei moderne.

În Franța, Henri Matisse și Pablo Picasso, împreună cu alți reprezentanți exponențiali ai “Școlii de la Paris“, au combinat reprezentarea figurii umane în stil african cu maniere picturale derivate din lucrările post-impresioniste ale lui Cezanne și Gauguin.

Planeitatea rezultată din pictură, paleta de culori vii și formele cubiste fragmentate au fost elemente definitorii ale modernismului timpuriu. Deși acești artiști nu cunoșteau simbolistica originală și utilitatea ritualică a obiectelor de artă africană, au recunoscut imediat  aspectul spiritual al compozițiilor sculpturale și au adaptat aceste calități la eforturile lor de a se detașa de naturalismul care a definit arta occidentală, începând cu perioada renascentistă.

 

veche masca africana
          mască ceremonială Pwoom Itok. Cultura tribală Kuba ( Congo )                                            în oferta www.artantik.ro

Pictorii expresioniști germani, precum Ernst Ludwig Kirchner, din grupul “Die Brücke“ (Podul), au îmbinat cu o mare intensitate emoțională, tonurile de culoare disonante și figurile distorsionate pentru a descrie angoasele vieții moderne.  Utlizând aceste repere, Paul Klee din grupul  „Călărețul Albastru”  a dezvoltat imagini simbolice transcendentale. În anul 1910, după expoziția lui Gauguin (Dresden), interesul expresioniștilor pentru arta non-occidentală s-a intensificat semnificativ. Tot în această perioadă, mișcările moderniste din Italia, Anglia și Statele Unite au inițiat contacte cu arta africană prin intermediul artiștilor din grupul Școlii de la Paris.

p1
        Ernst Ludwig Kirchner – „Autoportret cu model”                Paul Klee – „Cap german cu mustață”

Acești artiști avangardiști, dealerii lor și criticii de artă au fost printre primii europeni care au colecționat sculpturi africane, apreciind valoarea lor estetică.

Limbajul florilor in epoca victoriana

Limbajul florilor este un mijloc de comunicare realizat prin utilizarea criptologică a unei flori sau a unui aranjament floral .  De sute de ani, aceasta metoda bazata pe simbolistica, a fost practicata în culturile tradiționale din  Europa , Asia și Orientul Mijlociu .
limbajul florilor
Florilor le-au fost atribuite intelesuri secrete,  inspirate din mitologie, folclor, religie si evenimente istorice. In timp, studiul semnificatiei florilor a devenit o adevarata stiinta, numita floriografie ( denumiera aparuta in epoca victoriana).

Arta de a trăi în vremuri de criză

Indiscutabil, trăim o perioadă de criză. Nu numai că ne confruntăm cu riscul îmbolnăvirii sau decesului din cauza unui virus, dar avem deja primele semne ale unei crize economice majore și ale unei uriașe crize de încredere. În astfel de vremuri, emoțiile negative (de la anxietate și stres, la furie sau disperare) preiau controlul asupra minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele sunt memorate mai repede și reamintite mai ușor; construim scenarii catastrofice despre viitor, iar situațiile neutre sunt înțelese ca fiind periculoase. Vedem peste tot răul și nu mai vedem binele. Devenim, știm asta din neuroștiințele cognitive, suprasenzitivi și suprareactivi. Vorba lui Caragiale, “simț enorm și văz monstruos”. Funcționăm ca o alarmă de mașină prost reglată, care se declanșează de mai multe ori în toiul nopții și sperie tot blocul.

Covid-18… 1918 | Origini. Speculații. Istoria se repetă?

Molimele, ciumele, plăgile, virușii ne lovesc puternic de când lumea și pământul, până în măduva fricilor primare, până când se declanșează instinctul animalic de autoconservare.
Cele mai cunoscute de noi, din consemnări istorice, au provocat pierderi uriașe, au ucis de la zeci de mii până la zeci și sute de milioane de oameni, au distrus economii și au necesitat timp îndelungat pentru recuperarea vieții de odinioară.
Aceste molime, așa cum sunt denumite în scrierile bisericești, au fost transmise de animale, cel mai adesea de rozătoare, astăzi , aparent, de lilieci.
Pentru a putea fi prevenite, epidemiile sunt acum studiate în laboratoare din întreaga lume, unii cercetători pretinzând că ar putea dezvolta un vaccin universal.
Sunt teorii care pretind că acești viruși care se transmit foarte rapid, ar putea fi sursa unei evoluții gândite de civilizații extraterestre, deși, în mod foarte probabil, sunt o dovadă concretă a iresponsabilității umane.

Omul și pictorul Bedivan Petre – aromânul cu suflet dobrogean

 

 

Bedivan Petre – pictor, grafician, sculptor, gravor, ilustrator

(n. 15 iunie 1928 , Caliacra, regiunea Cadrilater – d. 19 feb. 1982, București)

“Sunt într-adevăr dobrogean și asta înseamnă pentru mine foarte mult.”

 

Numele de Bedivan. Numele suferea o mutație prin apariția unei porecle, paranuma, care, în timp, se impune și îi ia locul. Numele și poreclele își aveau adesea originea în calități, însușiri sau fapte ale celui care le genera. Unul dintre strămoșii numelui de Bedivan, luptându-se cu un lup, a dat dovadă de curaj, turcii numindu-l pehlivan (voinic, luptător, viteaz). Astfel, numele se transformă în Bedivan, oficializat apoi prin trecerea în acte. I se recunosc, mai târziu, și alte calități: înțelepciune, spirit de prevedere, anticipație și intuiție, ceea ce va duce la numele de Mandu (mintosu).

 

 

Citeste mai departe…

Nemurirea Egiptului Antic: curentul artistic Egyptian Revival

Nemurirea culturală sau Egyptian Revival

Egiptul antic reprezintă unul dintre cele mai interesante capitole ale istoriei universale, fapt care a determinat o fascinație milenară pentru această cultură pierdută și redescoperită. Primii europeni care și-au manifestat interesul față de estetica egipteană (și nu numai) au fost contemporanii lor greci. Încă din secolul VII î.Hr. existau legături comerciale și diplomatice între civilizația minoică din Creta și Egipt, iar bazinul Mării Mediterane a reprezentat un mediu propice de răspândire a obiectelor și ideilor artistice sau religioase. Un exemplu evident al influenței egiptene asupra artei elenistice sunt sculpturile kouros (greaca antică: κοῦρος, pl. kouroi), reprezentări de bărbați tineri nuzi din sec. VII–V î.Hr.  din care a evoluat impresionanta tradiție a sculpturilor grecești clasice.

Comparație între sculpturile egiptene (stânga) și kouros grecesc (dreapta)