Arta africană: Influențele artei africane în arta modernă europeană

Spread the love

La începutul anilor 1900, estetica sculpturii tradiționale africane a devenit un  izvor de inspirație pentru artiștii europeni din avangarda artei moderne.

În Franța, Henri Matisse și Pablo Picasso, împreună cu alți reprezentanți exponențiali ai “Școlii de la Paris“, au combinat reprezentarea figurii umane în stil african cu maniere picturale derivate din lucrările post-impresioniste ale lui Cezanne și Gauguin.

Planeitatea rezultată din pictură, paleta de culori vii și formele cubiste fragmentate au fost elemente definitorii ale modernismului timpuriu. Deși acești artiști nu cunoșteau simbolistica originală și utilitatea ritualică a obiectelor de artă africană, au recunoscut imediat  aspectul spiritual al compozițiilor sculpturale și au adaptat aceste calități la eforturile lor de a se detașa de naturalismul care a definit arta occidentală, începând cu perioada renascentistă.

 

veche masca africana
          mască ceremonială Pwoom Itok. Cultura tribală Kuba ( Congo )                                            în oferta www.artantik.ro

Pictorii expresioniști germani, precum Ernst Ludwig Kirchner, din grupul “Die Brücke“ (Podul), au îmbinat cu o mare intensitate emoțională, tonurile de culoare disonante și figurile distorsionate pentru a descrie angoasele vieții moderne.  Utlizând aceste repere, Paul Klee din grupul  „Călărețul Albastru”  a dezvoltat imagini simbolice transcendentale. În anul 1910, după expoziția lui Gauguin (Dresden), interesul expresioniștilor pentru arta non-occidentală s-a intensificat semnificativ. Tot în această perioadă, mișcările moderniste din Italia, Anglia și Statele Unite au inițiat contacte cu arta africană prin intermediul artiștilor din grupul Școlii de la Paris.

p1
        Ernst Ludwig Kirchner – „Autoportret cu model”                Paul Klee – „Cap german cu mustață”

Acești artiști avangardiști, dealerii lor și criticii de artă au fost printre primii europeni care au colecționat sculpturi africane, apreciind valoarea lor estetică.

 

Începând cu anii 1870, în urma cuceririlor coloniale și a expedițiilor științifice, mii de sculpturi africane au ajuns în Europa.  Acestea au fost expuse în prestigioase muzee din Paris, Berlin, Munchen și Londra. Totuși, în aceeași perioadă, multe dintre aceste obiecte au fost tratate ca artefacte ale culturilor colonizate și considerându-se că nu au valoarea economică a unor obiecte de artă, au fost vândute drept curiozități, în piețele de vechituri.

În anii 1930, adepții curentului suprarealist au fost la rândul lor atrași de arta non-occidentală, aceștia redescoperind veleitățile artistice a ceea ce se considera, în perspectiva europeană, ca fiind o formă de artă primitivă.
Artiștii moderniști au fost atrași de sculptura africană datorită abordării sale sofisticate și a modului în care aceasta captează prin abstractizare esența emoțională și spiritualitatea personajelor ilustrate.

arta africana
Relicvar Bieri, cultura tribală Fang

Un exemplu elocvent este acest artefact „Bieri” aparținând culturii tribale Fang (Gabon). Piesă dintr-un ansamblu relicvar datând de la sfârșitul secolului al XIX – începutul secolului XX. Lucrarea provine din colecția lui Jacob Epstein, fiind achiziționată în anii 1920.

Poporul Fang are o lungă continuitate istorică și o coeziune spirituală exprimată printr-un cult ancestral cunoscut sub numele de Bieri.
Figurile Bieri exemplifică calitățile poporului Fang – calmitate, vitalitate și abilitatea de a menține contrariile în balanță. Aceste idealuri sunt prezentate în formele echilibrate ale sculpturilor figurative.
Această lucrare se remarcă prinsimetria sa echilibrată și prin juxtapunerea liniilor drepte și a curbelor sinuoase.
În societatea Fang, reprezentările sculpturale produse pentru cultul Bieri, au fost accesorii depuse în raclele mormintelor.
Reprezentarea fizionomică a fost generalizată și separată de specificul individual și fără a reda strict trăsături fizice personale, ea simbolizând caracteristicile esențiale ale unei întregi seminții. Aspect valorizat și prin faptul că, în interiorul măștii se află un recipient în caresunt depozitate moaște ale strămoșilor.
„Masca”  poate fi considerată o întrupare a spiritului strămoșilor, fiind în sens artistic, o reprezentare abstractă și nu una naturalistă.
Planeitatea exagerată a feței și lipsa afectului, este o trăsătură frecvent evocată și în pictura și sculptura modernistă.
 Domnisoarele din Avignon - Pablo Picasso
       „Domnișoarele din Avignon” – Pablo Picasso

Picasso mărturisea faptul că studiul sculpturilor africane l-a ajutat să înțeleagă scopul lui ca pictor, care nu a fost doar acela de a se distra cu imaginile decorative, ci de a media între realitatea percepută și creativitatea minții umane. Astfel, spunea artistul, a fost “exorcizat”  de teama de necunoscut, oferindu-i acestuia o formă.

Regăsim această influență în chiar lucrarea ce avea să devină piatra de temelie a artei secolului XX: “Domnișoarele din Avignon“. Finalizată în anul 1907, după sute de schițe pragătitoare, pictura se remarcă prin fațetele corpurilor feminine și prin chipurile compuse în maniera unor măști africane.
Pe parcursul perioadei cubiste, Picasso a continuat realizarea unor lucrări cu reprezentări de măști-fete compuse din volume geometrice fragmentate: „Bust de bărbat” , „Cap de femeie”, „Femeie stând în fotoliu”.
pablo picasso masca africana
        „Femeie stând în fotoliu ” – Pablo Picasso                             „Cap de bărbat” – Pablo Picasso

Un membru tânăr al Școlii de la Paris, Amedeo Modigliani, a fost un contact cheie între Școala de la Paris și artiștii futuriști din Italia. Modigliani a fost un caz singular, introducând în creațiile sale influențele stilistice ale artei tribaleBaule (Coasta de Fildeș). Modigliani a realizat schițe ale unor fețe alungite de forma unei inimi „îngustate”, în care a plasat o gura deosebit de mică, puțin mai sus de bărbie.

 

veche masca tribala sculptura
                            Masca tribală Baule                                           Sculptură Amedeo Modigliani – „Cap”
Mai târziu, a adaptat acest stil facial distinct într-o serie de sculpturi, inclusiv în lucrarea „Cap de femeie” (1912), păstrând această influență și în pictura „Nud culcat ” (1917).
modigliani,_nud_culcat_vazut_din_spate
                         Amedeo Modigliani – „Nud culcat”
02-ultima-ora
  Constantin Brancusi: „Cap de copil”

Constantin Brâncuși, prieten cu Modigliani și vecin cu acesta în atelierul din Montparnasse, a îmbrățișat și el arta africană, asemanând această tehnică de sculptare în lemn cu cea tradițională românească.

În anul 2010, Brâncușieste reprezentat în Expoziţia “ Afro-Modern: Călătorii prin Atlanticul negru “din Liverpool, prin sculptura „Cap de copil“. Realizată în lemn, între 1919 şi 1923, ea își poate revendica ascendenţa nu numai în arta neagră, dar și în ciopliturile în lemn din România.
1308071304Brancusi, Negresa blonda, marmura
    Constantin Brâncuși: „Negresa blonda”                    sculptură în marmură

 

Cea mai edificatoare influență africană în arta lui Brâncuși este  sculptura „Negresa blondă (1926). Realizată în maniera esențializată obișnuită a artistului, lucrarea pare a fi portretul unei negrese pe care artistul a întâlnit-o la Marsilia.

Picasso-Tete-de-marie-therese-410
    Pablo Picasso – ” Tete de Marie-Therese „

 

Influențe ale artei africane sunt regăsite și în operele de maturitate ale lui Picasso și Matisse. Câteva dintre portretele  Mariei-Therese Walter, tânăra metresa a lui Picasso (din perioada 1927-1935), fiind inspirate de estetica măștilor tribale Grebo și Nimba, aflate în colecția sa personală.

p6
                    Mască tribală Grebo                                       Sculptură tribală Nimba – „Baga D’Mba-Yamban”                                                                                                                             Lucrare vândută în licitație Christie’s  

Matisse, descendent al unei familii cu o lungă tradiție în arta țesătoriei, a deținut în colecția personală mai multe țesături tradiționale triburilor Kuba (Congo), precum și țesături  opulente din Africa de Nord și Europa de Est.

h2_1999.363.46
             Henri Matisse                  „Flori de zăpadă” (1951)

 

kuba-cloth-43-p
              Veche țesătură tribală Kuba

 Țesăturile Kuba, care au rămas în colecția personală până la moartea sa, erau realizate manual din fibre de palmier rafie, datând din secolul al XIX-lea.  Într-o corespondență privată cu sora sa, Matisse indica aceste țesături ca sursă de inspirație pentru colajele sale, lucrări majore din ultima parte a vieții.  Acesta îi mărturisea surorii faptul că expune pe pereții atelierului țesăturile Kuba, așteptând ca în urma contemplării acestora să fie atins de inspirația creativă.

În epoca contemporană postcolonială, influența esteticii tradiționale africane a fost atât de profund inclusă în practica artistică, încât rareori mai este evocată ca atare.
Prin analiza întregului spectru ce a influențat arta moderniștilor timpurii, în epoca contemporană, arta africană nu mai este etichetată drept una primitivă.
În prezent, acum când asistam la o globalizare accelerată a artei, rămâne să punem în discuție diferențierea artei tribale africane de arta africană contemporană și, în mod special, de creațiile artizanat-souvenir.

 

Redactare: Neagu C. Andrei
manager ArtAntik.ro
Surse documentare :
Cercetări și documentări personale
Denise Murrell – ” African Influnces in modern art ” – Departamentul de istorie a artei și arheologie.
Universitatea Columbia. U.S.A

Comentariul tău

Câmpurile marcate * sunt obligatorii.

twelve − 9 =