Made in China – Arta mandarinilor

Cultura chineză este o sursă extrem de bogată de simboluri și înțelesuri, elemente pe care le regăsim peste tot în artă, dar și în viața cotidiană a chinezilor. Faptul că există o îndelungată liniaritate scrisă  a mitologiei chineze a dus la o diversitate cu adevărat spectaculoasă a temelor abordate în manifestările artistice. Mediul aristocratic a reprezentat un factor esențial în cristalizarea și perpetuarea simbolurilor și a înțelesurilor asociate cu acestea. Trebuie menționat faptul că există o diferența evidentă între arta rurală, naivă și lipsită de fast și arta urbană a mandarinilor[1], caracterizată prin complexitate și rafinament. Aceasta din urmă este arta care se regăsește în palatele imperiale sau în reședințele feudale și de aceea  este și cea mai emblematică. Discutăm de o artă instituționalizată iar cel mai bun argument în acest sens este înființarea primei academii de arte frumoase din China în Hongdu de către împăratului Ling din dinastia Han (anii 168–188 d.Hr.). Devine astfel evident că preocuparea pentru artă are o lungă tradiție în spațiul sinic.

 

Citeste mai departe…

Armonia pierdută: Evreii și Musulmanii din nordul Africii. Muzeul Evreiesc Marocan: Un apel la pace prin cultură și tradiții

 

Evreii marocani sunt o comunitate străveche, parte a populației Amazigh. Înainte de fondarea statului Israel ( 1948 ), în Maroc existau între 250.000 și 350.000 de evrei, formând cea mai mare comunitate evreiască din lumea musulmană. În prezent, această comunitate s-a restrâns la cca 2500 de persoane.

Muzeul Evreiesc Marocan, sau ” El Mellah Musem”, este situat în orașul Casablanca. Fondat în anul 1997, acesta este singurul muzeu din lumea arabă dedicat iudaismului. Muzeul a fost renovat în anul 2013 și redeschis în data de 20 decembrie 2016 sub auspiciile Regelui Mohammed al VI-lea al Marocului.

Frontispiciul Muzeului Evreiesc din Casablanca

Citeste mai departe…

Semnificația jadului în cultura chineză

Chinezii au venerat jadul încă din Neolitic ( denumită și Era pietrei lustruite ). Cercetările arheologice demonstrează faptul că poporul chinez folosea jadul nefrit pentru ornamente și arme, în urmă cu 7000 – 8000 de ani.antichitati-chinezesti-din-jad          

     Cuvântul chinezesc folosit generic pentru jad, ”Yu”, se referă, în fapt, la orice piatră sculptată. Aproximativ 30 sau 40 de tipuri de minerale sunt numite de chinezi ca fiind ”yu”. Nefritul este cunoscut ca ”lao-yu” (”jad vechi”) sau ” bai-yu” (”jad alb”), iar jadeitul este cunoscut sub numele de ”fei-cui-yu” (”jadul pescărușului albastru”)

Citeste mai departe…

Sosirea primăverii – Sărbători și tradiții pe mapamond

Echinocțiul de primăvară
 
   poza6 echinoctiu-primavara
Echinocţiul de Martie marchează în multe culturi,  un moment de tranziţie şi noi începuturi. Echinocțiul de primăvară are un rol important în calculul datei la care se va sărbători Paștele creștin și evreiesc.
   
 

Mărțișorul – Semnificații și origini

zeul-marte
sculptură antică romană ilustrându-l pe zeul Marte

 

Originea sărbătorii mărțișorului nu este cunoscută exact, dar se consideră că a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Marte nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșul  război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Caldovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțisorul, datând de acum circa 8 000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima dată într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu ( n.1768-d.1848) în “Condica limbii romane”.

 
 
 
 
Legendele si originile zilei de 1 Martie :
 

Citeste mai departe…

Istoria sarbatorii Sfantului Valentin

    Legenda Sfantului Valentin, istoria zilei de Sfantul Valentin si povestea patronului spiritual al acestei zile sunt invaluite in mister. Inca din antichitate cunoastem faptul ca luna februarie este sarbatorita ca luna a iubirii si ca zi a Sfantului Valentin, asa cum o stim si in zilele noastre. Aceasta zi are atat origini crestine cat si traditii datand din antichitatea romana. Dar cine a fost de fapt Sfantul Valentin si cum a fost el asociat acestui vechi ritual ?

 

poza 3 valentine-la-romani

Biserica Catolica recunoaste cel putin trei Sfinti cu numele de Valentin sau Valentinus, toti fiind martirizati.  Una dintre legende susține faptul că Valentin a fost un preot care a servit în timpul secolului al treilea in Roma antica.

Citeste mai departe…

Cicada, simbol al renasterii si nemuririi

simbolistica Cicada Zamara
Cicada Zamara, Mexic

Unii antropologi si arheologi cunosteau faptul ca, in antichitate, chinezii considerau cicadele ca fiind un simbol al renasterii si nemuririi, asa cum in antichitate egiptenii acordau aceasta simbolistica scarabeilor sacri.

Intr-un eseu scris in limba  japoneaza,  Lafcadio Hearn ( cunoscut si cu numele sau japonez  Koizumi Yakumo n. 1850, d. 1904 ), referitor la cicade ( in japoneza: semi ) nota: „ Avand in vedere numeroasele plangeri ale poetilor legate de zgomotul facut de aceste insecte, cititorul poate fi surprins sa afle ca din tesuturile  lor au fost facute, atat in Japonia cat si in China, remedii pentru durerile de urechi ”.

Omul de stiinta britanic Needham  Joseph (n.1900 – d.1995 ) cunoscut si sub numele sau japonez Li Yuese , vorbind despre chimie si alchimie in China antica afirma ca mai multi alchimisti chinezi  preocupati de obtinerea unor potiuni ale nemuririi, au studiat in acest scop cicadele, aspect consemnat in istoriografia oficiala a acelor vremuri.

In lucrarea Chin Schu ( istoria dinastiei  Chin) se mentioneaza urmatoarele: Shan Tao-Khai, contemporan cu calugarul misionar si taumaturgistul Fou-Thu-Teng ( chiar asa se numea 🙂 ), a reusit o metamorfoza similara celei realizate de cicade, ingerand anumite pastile.

Citeste mai departe…

Accesorii de epoca, pentru incalzire

  Sticlele din ceramică cu apă caldă au fost frecvent utilizate în secolele XIX și XX, in scopul incalzirii patului. In acea perioada se puteau cumpăra si sticle de lut utilizate ca încălzitoare de picioare sau mâini. Primele obiecte de acest gen, acum antichitati, erau folosite pentru a ține cărbuni încinși sau lemn, însă  nu și apă caldă. În același mod, încălzitoarele de pat  umplute cu jar  s-au dovedit a fi mult mai folositoare decât sticlele de lut .
Mecca-foot-warmer-bed-bottle-
antichitati-incalzitor-de-pat
bassinoire ( chauffe-lit ) olandez , pentru incalzirea patului
Dacă a-ți fi călătorit în acea perioada, pe vreme rece, glaciala, v-ați fi dorit  să aveți un încălzitor pentru  picioare în mijlocul dumneavoastră de transport, fie că acesta era o sanie, sau un  compartiment de tren neîncălzit .

Antichitati africane: Istoria bronzurilor africane. Tehnica ” cerii pierdute „

 
Vechile bronzuri africane sunt realizate in principal prin tehnica ” cerii pierdute ” ( eng. ” Lost wax ” , fr. „Cire perdue ”  ) practicata de secole pe continentul african.  Desi este dificil a se stabili modul in care aceasta metoda a fost dezvoltata sau introdusa in regiune, este clar faptul ca artizanii din Africa de Vest au folosit aceasta metoda de turnare cu cateva secole inainte ca primii  exploratori portughezi sa ajunga pe coastele Africii, in anul 1814. Acest aspect a fost relevat abia in anul 1939, atunci cand un fermier nigerian din Igbo-Ukwu ( oras din regiunea Anambra, in sud-est Nigeriei ), sapand pentru a instala un rezervor de apa,  a descoperit intamplator cateva artefacte realizate din bronz, datate ulterior ca fiind realizate in secolul al IX-lea. Cinci dintre aceste bronzuri se afla in colectia British Museum. In anul 1859, la cererea guvernului nigerian, arheologul Thurstan Shaw a realizat noi sapaturi arheologice in urma carora au fost descoperite alte doua situri, Igbo Richard si Igbo Jonah, continand ramasite ale acestei stravechi culturi africane.

 

vas ceremonial Igbo-Ukwu
vas ceremonial Igbo-Ukwu. bronz. secol IX-X. colectie privata
Tehnica de turnare prin metoda cerii pierdute este complexa si deosebit de migaloasa, necesitand cunostinte vaste  atat in prelucrarea ceramicii cat si in cea a metalelor, precum si o atentie deosebita ce trebuie acordata prelucrarii termice a acestor materiale.  Schimbarea si controlarea  temperaturii de ardere sunt aspecte deosebit de importante.  Numai astfel, in timpul turnarii metalului topit, se poate preveni craparea modelajului de argila sau a detaliilor sculpturale realizate  in ceara.

Citeste mai departe…

Arta africană: Influențele artei africane în arta modernă europeană

La începutul anilor 1900, estetica sculpturii tradiționale africane a devenit un  izvor de inspirație pentru artiștii europeni din avangarda artei moderne.

În Franța, Henri Matisse și Pablo Picasso, împreună cu alți reprezentanți exponențiali ai “Școlii de la Paris“, au combinat reprezentarea figurii umane în stil african cu maniere picturale derivate din lucrările post-impresioniste ale lui Cezanne și Gauguin.

Planeitatea rezultată din pictură, paleta de culori vii și formele cubiste fragmentate au fost elemente definitorii ale modernismului timpuriu. Deși acești artiști nu cunoșteau simbolistica originală și utilitatea ritualică a obiectelor de artă africană, au recunoscut imediat  aspectul spiritual al compozițiilor sculpturale și au adaptat aceste calități la eforturile lor de a se detașa de naturalismul care a definit arta occidentală, începând cu perioada renascentistă.

 

veche masca africana
          mască ceremonială Pwoom Itok. Cultura tribală Kuba ( Congo )                                            în oferta www.artantik.ro

Pictorii expresioniști germani, precum Ernst Ludwig Kirchner, din grupul “Die Brücke“ (Podul), au îmbinat cu o mare intensitate emoțională, tonurile de culoare disonante și figurile distorsionate pentru a descrie angoasele vieții moderne.  Utlizând aceste repere, Paul Klee din grupul  „Călărețul Albastru”  a dezvoltat imagini simbolice transcendentale. În anul 1910, după expoziția lui Gauguin (Dresden), interesul expresioniștilor pentru arta non-occidentală s-a intensificat semnificativ. Tot în această perioadă, mișcările moderniste din Italia, Anglia și Statele Unite au inițiat contacte cu arta africană prin intermediul artiștilor din grupul Școlii de la Paris.

p1
        Ernst Ludwig Kirchner – „Autoportret cu model”                Paul Klee – „Cap german cu mustață”

Acești artiști avangardiști, dealerii lor și criticii de artă au fost printre primii europeni care au colecționat sculpturi africane, apreciind valoarea lor estetică.